luni, 26 martie 2012

Descriere ştiinţifică a unei staţiuni balneo-climaterice - Băile Tuşnad

Stațiune balneoclimaterică renumită, amplasată la o altitudine de 650 m la poalele masivului vulcanic Harghita, în jurul Lacului Ciucaș de pe malul stâng al Oltului, Băile Tușnad beneficiază de un climat subalpin, cu aer curat, ozonizat și temperatură medie anuală de 8° C.
Pe lângă posibilitățile de tratament cu ape minerale carbogazoase, mofete (emanații naturale de CO2), aerosoli, există și o gamă largă de posibilități de agrement - lacul Ciucaș - și excursii pe jos la lacul vulcanic Sf. Ana.
Stațiune cu sezon permanent (cunoscută încă de la începutul secolului al XIX-lea, dar inaugurată abia în anul 1860) are numeroase izvoare de ape minerale : ape minerale bicarbonatate, carbonate, clorate, sodice, magneziene, feruginoase, calcice și ape mezotermale folosite într-un bazin în aer liber. Stațiunea este recomandată pentru tratamentul bolilor sistemului nervos central (nevroză astenică, stări astenice secundare, stres fizic și intelectual), al bolilor cardiovasculare (infarct miocardic, hipertensiune, arteriopatie periferică, stări postflebite, varice), al bolilor sistemului urinar (litiasa renală, inflamații) și al unor boli înrudite (boli digestive, endocrine, ginecologice etc.).
La trei ore distanță de mers pe jos se află Lacul Sfânta Ana - singurul lac vulcanic din România, la o altitudine de 950 m.

vineri, 23 martie 2012

Demonstraţie că un fragment de text aparţine unui basm



Citeşte, cu atenţie, textul următor:

A fost odată un împărat, şi-n curtea acelui împărat se afla un pom atât de înalt, încât nimeni nu era în stare să-i vadă vârful. Pomul acesta înflorea şi dădea rod în fiecare an, dar nici împăratul, nici curtenii lui, nici vreun alt om pământean n-a apucat să vadă poamă din rodul acela. Era, se vede, pe acolo, prin înălţimile nestrăbătute de ochiul omenesc, cineva care nu lăsa să cadă nici o poamă pe pământ, ci le culegea toate la timpul potrivit. Împăratul ţinea doar să afle cum sunt poamele rodite de pomul acela, şi a dat de ştire în toată împărăţia lui că aceluia care se va fi urcat în pomul acela şi va putea spune cum anume îi sunt poamele îi va da în căsătorie pe aceea dintre fetele sale pe care el însuşi şi-o va alege.
Au venit dar boieri de toate spiţele, feciori de împărat, până chiar şi feţi-frumoşi, dar nici unul n-a fost în stare să se urce în pom.
Era însă la curtea împărătească un flăcău ţanţoş, şi acesta s-a lăudat mumei sale că el are să se urce, şi-a rugat-o pe aceasta să se ducă la împărat să-i spună că el se urcă.
Împăratul nu credea aşa ceva şi l-a chemat pe Danciu la sine.
— N-o să fii nici tu în stare să te urci, i-a zis, şi să ştii că, dacă nu te vei putea urca, dau poruncă să-ţi taie capul.
Danciu s-a învoit să-i taie capul, dacă nu va fi în stare să se urce, şi a rugat pe împăratul să-i dea răgaz de trei zile ca să se gândească, iar în timpul acestor trei zile a pus pe un meşter faur să-i facă căţărătoare de fier, apoi s-a pus pe urcate.
S-a urcat omul şi iar s-a urcat timp de trei zile şi trei nopţi, şi deodată a dat în scoarţa copacului de o gaură prin care a intrat în o colibă în care a găsit o babă bătrână, de tot bătrână. El îi dete bineţele cuvenite.
— Bună seara, bunică dragă! îi zise apoi.

                                                                                                  (Ioan Slavici, Rodul tainic)

Redactează o compunere de 10- 15 rânduri în care să argumentezi că textul citat aparţine speciei literare basm.

R.

Basmul este o specie literară epică, de mare întindere, în care personaje reprezentând binele şi răul se înfruntă, totul terminându-se cu triumful binelui. Lumea basmului, populată cu personaje tipice (împăraţi, feţi-frumoşi, zmei) stă sub semnul supranaturalului. Basmul are formule specifice, de început, de mijloc şi de final.

Fragmentul citat aparţine unui basm, pentru că are câteva din trăsăturile acestuia.

În primul rând avem de-a face cu un text epic. Are acţiune, are personaje, are narator. În ceea ce priveşte acţiunea, dintre momentele subiectului sunt prezente doar expoziţiunea şi intriga şi o parte din desfăşurarea acţiunii. La curtea unui împărat creşte un pom atât de înalt, încât nu i se vede vârful. Aceasta este expoziţiunea. Intriga constă în faptul că o fiinţă misterioasă, neştiută, fură în fiecare an roadele pomului. Desfăşurarea acţiunii nu este decât începută în acest fragment. Împăratul dă de veste că cine va aduce fructele din înaltul copacului va primi de soţie pe una din fiicele sale. Se înfăţişează mulţi temerari: boieri, feciori de împăraţi, feţi-frumoşi. Niciunul nu reuşeşte să urce în pom. Apare un flăcău hotărât care declară că el va reuşi ceea ce alţii nu putuseră. Împăratul îl ameninţă cu tăierea capului în caz de nereuşită, dar omul nu renunţă. El pune pe un meşter faur să-i facă o „căţărătoare de fier”. Urcă apoi trei zile şi trei nopţi până ajunge la o scorbură în scoarţa copacului. Intră şi ajunge într-o colibă unde se afla o bătrână. Personajele sunt împăratul, flăcăul, pe nume Danciu, şi bătrâna. Naratorul povesteşte întâmplările la persoana a III-a.

În al doilea rând, fragmentul aparţine unui basm, deoarece lumea înfăţişată are caracteristici supranaturale. Astfel, avem un copac atât de înalt, încât vârful i se pierde în cer. Avem o întâmplare ciudată, cu o fiinţă misterioasă care fură roadele copacului. Este prezentă cifra magică „trei”: Danciu cere răgaz de gândire trei zile, apoi urcă trei zile şi trei nopţi. Personajele care populează această lume sunt şi ele specifice basmului: împăraţi, feţi-frumoşi, fiinţe misterioase.

Un al treilea element caracteristic basmului este formula iniţială: A fost odată…, care plasează acţiunea într-un timp nedeterminat, fabulos.

În concluzie, caracterul epic, universul supranatural şi formula iniţială sunt elemente care indică faptul că fragmentul aparţine unui basm.