marți, 25 septembrie 2012

Prieteni care nu te vor sili la compromisuri


Este o vorbă din popor care spune: "Prietenii ţi-i alegi.".
Asta înseamnă că ai posibilitatea să faci o selecţie, că nu oricine îţi poate deveni prieten, că există anumite criterii după care alegi.
Prietenii îţi sunt persoane asemănătoare.
Prietenii trebuie să aibă aceleaşi gusturi, aceleaşi idealuri, trebuie să te ajute la greu şi să îi ajuţi când au nevoie.
În numele prieteniei trebuie să faci şi la rândul tău să primeşti multe. Oricând şi fără să-ţi fie greu. Cu o limită însă. 
Un prieten nu trebuie să te transforme într-un om fără principii, nu trebuie să te compromită.
Pentru prieteni trebuie să faci totul, mai puţin lucruri de care să-ţi fie ruşine.
"Marea înţelepciune e să-ţi alegi prieteni care nu te vor sili la compromisuri." (Camil Petrescu)

Compunere trimisă de M.N.

miercuri, 19 septembrie 2012

"Metamorfoză", de Vasile Voiculescu - timpurile verbale

În poezia Metamorfoză, autorul descrie momentul înserării şi îşi exprimă gândurile şi sentimentele legate de acesta. 
Sunt două strofe. În prima este înfăţişată dispariţia treptată a luminii, înghiţită încet-încet de noapte, ca o omidă de gogoaşa ei. Autorul foloseşte aici două verbe ("se târăşte", "se strânge"), ambele la timpul prezent, pentru a da impresia de autenticitate, de participare la un moment real. 
Strofa a doua dă ocazia eului poetic să-şi exprime gândurile şi sentimentele legate de momentul la care a asistat. Dispariţia luminii nu-l întristează, nu-i provoacă melancolie, ci, dimpotrivă, frumuseţea amurgului şi a nopţii îl duce cu gândul, la eternitatea universului, care nu piere niciodată. Lumina, ştie eul poetic, n-a dispărut definitiv, ea va reapărea triumfătoare, a doua zi de dimineaţă, asemenea unui fluture alb din gogoaşa lui. În această strofă este un verb la trecut ("s-a-nchis"), care vorbeşte despre momentul anterior al dispariţiei luminii şi două verbe la viitor ("răsări-va" şi "va umple") care exprimă încrederea în reapariţia luminii.peste câteva ore. 
Prin urmare, în această poezie, Vasile Voiculescu foloseşte verbele la toate cele trei timpuri (prezent, trecut şi viitor) pentru a sugera ciclul neîntrerupt al existenţei, privit, cu optimism, din perspectiva fiinţei trecătoare, care este omul.