vineri, 20 ianuarie 2012

"Iapa lui Vodă", de Mihail Sadoveanu - înlănţuirea secvenţelor în expoziţiune



 Ceea ce atrage atenţia în acest început de povestire este numărul mare al secvenţelor naraţiunii şi modul în care autorul foloseşte tehnica înlănţuirii.
Delimităm în primele două pagini ale textului nu mai puţin de 9 secvenţe narative. Pentru prezentarea lor autorul foloseşte tehnica înlănţuirii, adică aranjarea lor în ordinea temporală a desfăşurării întâmplărilor.
Astfel, textul începe cu evocarea unei toamne aurii în Moldova de altădată.
Secvenţa a doua restrânge cadrul şi ne prezintă ce se întâmpla pe atunci la Hanul Ancuţei. Legătura dintre cele două secvenţe se face prin conjuncţia „şi” urmată de adverbul „atuncea”, care trimite la momentul evocat anterior.
Secvenţa a treia ne prezintă chipul Ancuţei şi este legată de secvenţa precedentă prin conjuncţia „iar” urmată de numirea personajului „Ancuţa cea tânără”.
A patra secvenţă a textului descrie Hanul Ancuţei. Pentru a introduce această secvenţă naratorul ni se adresează direct nouă, cititorilor: „Trebuie să ştiţi dumneavoastră...”.
În secvenţa a cincea ni se face cunoştinţă cu personajul principal al naraţiunii, comisul Ioniţă. Legătura cu secvenţa anterioară se face logic prin adverbul „acolo”, care trimite la hanul ce a fost descris mai înainte.
Secvenţa a şasea ne înfăţişează calul cel slab al lui Ioniţă şi este înlănţuită logic prin reluarea cuvântului „cal”, cu care se terminase secvenţa anterioară.
A şaptea secvenţă decurge logic din cea de dinaintea ei, căci în ea comisul vorbeşte chiar despre calul ce ne fusese prezentat înainte. Autorul nu foloseşte niciun cuvânt de legătură, ci pur şi simplu juxtapune secvenţa după cea de dinaintea ei.
Secvenţa a opta conţine replica ironică a lui moş Leonte la adresa calului. Legătura între această secvenţă şi cea anterioară se face prin conjuncţia coordonatoare „însă” şi prin reluarea verbului „a se duce” cu care se terminase secvenţa a şaptea.
În sfârşit ultima secvenţă este cea în care comisul Ioniţă îi răspunde lui moş Leonte, prin urmare se face o înlănţuire logică şi cronologică, fiind vorba despre acelaşi subiect şi de acţiuni care îşi urmează una alteia în ordine temporală. Formal, legătura între secvenţe se face printr-o formulă de adresare: „Să ştii dumneata, prietine Leonte!”.
În concluzie, la începutul textului său, Sadoveanu construieşte mai multe secvenţe narative în care conturează cadrul acţiunii – locul şi timpul – şi introduce câteva personaje importante: Ancuţa, moş Leonte, comisul Ioniţă şi calul său. Ca metodă de aranjare a secvenţelor autorul foloseşte înlănţuirea, adică dispunerea secvenţelor în ordinea în care s-au desfăşurat întâmplările. Elementele formale folosite pentru a realiza înlănţuirea sunt cuvintele de legătură (conjuncţii, adverbe), repetarea unor cuvinte din secvenţele anterioare, juxtapunerea şi adresarea directă către cititori.

luni, 9 ianuarie 2012

Magia Crăciunului

Denisa Lepădatu, clasa a III-a, Galaţi

S-a înserat atât de repede și eu abia am apucat să-mi împodobesc bradul. Am scos din cutii globurile, unul câte unul. Le-am strâns cu drag în palme și le-am povestit cât de mult am așteptat să le revăd. Ele, drăguțele, îmi zâmbeau fericite. Cu beteală strălucitoare l-am îmbrăcat pe iubitul meu brăduț și-acum îl privesc mulțumită.
Acum toată camera e inundată de lumina instalației. Inima mea cântă de fericire! Afară se aude vântul. Alerg la fereastră și o deschid să-i arăt și lui minunea. Simt că răsuflarea mea se oprește brusc. Preocupată cu brăduțul nu am observat că afară a început să ningă. Fulgi catifelați alunecă pe genele și pe obrajii mei. Cât de minunat este! Tot anul am visat la clipele acestea!
Întind palmele și privesc steluțele de zăpadă ce se topesc încet, încet lăsând apa să se scurgă printre degetele mele. O singură dorință mai am: să vină moșul ca și anii trecuți. Știu că e timpul să mă culc, dar sunt atât de neliniștită, încât cred că n-aș putea adormi. În cameră s-a făcut răcoare. Închid geamul și mă furișez sub plapumă nu înainte de a mai îmbrățișa o dată brăduțul meu drag.
Îmi promit să nu adorm. Acum sunt mare și pot rezista. Vreau să-i vorbesc şi vreau să știe că m-am ținut de cuvânt. Am fost ascultătoare, am luat numai note bune și îmi ajut părinții. Nu pot să mă abțin și mă mai duc o dată la fereastră. Oare a ajuns pe strada mea sau abia acum pornește la drum? Offff! Ce greu e să aștepți! Zăpada albă a îmbrăcat deja copacii, mașinile și trotuarele cu haine de sărbătoare. Deodată, o lumină strălucitoare se zărește departe, departe. Se apropie atât de repede! Vine direct la fereastra mea. Începe să-mi fie frică, respirația mea se oprește brusc și sar repede în pat. Trag cu ochiul printr-un loc unde plapuma nu e lipită de pat. La fereastra mea e chiar el! Uite-l! Râde și bate ușor în geam. Îmi face semn să mă apropii, asta însemnând că m-a văzut. Mă ridic încet și pășesc spre fereastră. O deschid încet și îl privesc în ochi.
-Bună, draga moșului! spune el și mă mângâie pe cap. Am primit scrisoarea ta și să știi că sunt foarte mândru de tine. Ești un copil cuminte și silitor. Am venit să îți aduc un cadou. Am pentru tine doar un sfat: să fii mereu așa cum ești tu acum! Renii nechează, semn că trebuie să plece. Moșul îmi întinde un cadou și mă strânge în brațe. Atunci prind curaj și-i spun:
-Așteaptă să le dau renilor puțină apă! Alerg repede la bucătărie, pun într-un castronel apă și, când mă întorc, nu mai găsesc decât cadoul meu pe pervazul ferestrei și un bilețel pe care scria: ,,Draga mea, în seara aceasta toți copiii așteaptă cu nerăbdare să ajung la ei, de aceea nu pot să mai stau. Te îmbrățișează, Moș Crăciun. Lacrimile se preling pe obrajii mei. Nu îmi dau seama dacă de bucurie că l-am văzut pe moșul sau de tristețe că n-am apucat să-i mulțumesc. Iau cadoul, închid fereastra și privesc afară. Oriunde ai fi, moșule, până la anul care vine te voi păstra în inima mea! Fulgii de nea îmi zâmbesc și zboară veseli în aer. E atâta fericire în sufletul meu, încât încep să dansez de bucurie. Brăduțul meu e singurul martor, doar el știe taina mea: Acesta e secretul nostru, nu-i așa? îi șoptesc eu și îl îmbrățișez. Dansez, dansez, dansez... totul se învârte cu mine! Crăciunul e magic!

joi, 5 ianuarie 2012