duminică, 8 mai 2011

O altă compunere despre grădina casei



Grădina casei mele e priveliştea perfectă. Oricând arunc priviri peste ea, parcă văd un curcubeu cu toate culorile posibile. Parfumul lor este minunat şi de neimaginat. De fiecare dată când păşesc între flori mă simt ca o zână a florilor. Anotimpul meu preferat este acela când florile mele capătă viaţă, atunci simt şi eu că grădina mea ia viaţă . Verde, roşu, galben, albastru, mov, violet, toate culorile curcubeului se regăsesc aici. Grădina mea e ca un covor cu imprimeul curcubeului.
 
 Scris de eleva : Kinga Stonem 
.....................................................................................................
 Dă un calificativ şi / sau comentează.
Trimite şi tu o compunere aici.

sâmbătă, 7 mai 2011

Compunere despre grădina casei tale


Propunere de subiect pentru Evaluarea Naţională la limba română

Redactează o compunere de 15-20 de rânduri în care să descrii grădina casei tale.

Răspunsul aparţine elevei Alexandra Scutaru.

Grădina din faţa casei mele parcă înfloreşte în fiecare zi mai mult. Ce bine mă simt când ajung acasă şi văd florile înflorite, cu un miros plăcut! Fiecare floare semnifică o bucurie. Dimineaţa deschid geamurile şi aspir mirosul florilor, care parcă mă trimite într-o lume parfumată. Plantele au diferite culori, cu diferite forme. Lalelele atrag privirea cu ajutorul culorii lor galbene ca soarele, iar narcisele parcă sunt nişte fulgi magici cu un miros ameţitor de plăcut. Zilnic stau şi privesc florile parcă hipnotizată de aspectul lor. Anotimpul florilor este special pentru grădina mea, remarcând-o prin diferite plante. Când ajung acasă văd grădina proaspăt udată şi florile fără nici un pic de uscăciune, parcă ai vrea să stai acolo toată ziua.
Grădina mea parcă e raiul pe pământ!

Daţi un calificativ compunerii şi/sau faceţi un comentariu.

Motive literare în "Tren de plăcere", de I.L. Caragiale


Motivul literar este o unitate structurală a operei literare care ajută la conturarea temei. Se manifestă ca o situaţie tipică, purtătoare de semnificaţie.
Motivul este un element al operei literare cu un pronunţat caracter de generalitate: un obiect (oglinda, codrul, lacul, marea, luna etc.), un număr simbolic (trei, şapte, mai ales în basm), o maximă, o formulă („fortuna labilis” – soarta schimbătoare, carpe diem – bucură-te de ziua de azi) care se repetă în momente variate ale aceleiaşi opere sau în creaţii diferite.
În schiţa „Tren de plăcere”, un motiv important, anunţat chiar de titlu, este motivul trenului. Trenul apare în multe texte ale lui Caragiale şi este locul în care se scot în evidenţă unele dintre trăsăturile personajelor. În textul studiat, personajele principale, Georgeştii, îşi dezvăluie lipsa de caracter în tren. Mai întâi, pentru că ei îşi cumpără bilet la clasa I, iar coanei Anica, mama doamnei Georgescu,  la clasa III, tratând-o ca pe slugă. Apoi, pentru că nu-i iau  bilet copilului  şi mint că are doar patru ani, ba îşi permit chiar să-l repeadă, cu obrăznicie, pe conductor. Copilul însuşi îşi dezvăluie lipsa de educaţie (ca şi Goe, tot în tren), suindu-se cu picioarele pe „bancheta de catifea”.
De altfel, copilul răsfăţat şi prost crescut este un alt motiv care apare în schiţele lui Caragiale: alături de micuţul Georgescu, din această categorie mai fac parte Ionel Popescu („Vitzită”) şi, desigur,  Goe („D-l Goe...”). Deşi toţi fac parte din familii relativ înstărite, comportamentul lor este urât. Micul Georgescu se suie încălţat pe banchetă, Ionel Popescu deranjează musafirul pe tot parcursul vizitei şi îi toarnă dulceaţă în şoşoni, iar Goe vorbeşte jignitor cu necunoscutul din tren şi face numai năzbâtii, culminând cu tragerea semnalului de alarmă.