A apărut o eroare în acest obiect gadget

duminică, 8 noiembrie 2015

Actualitatea unei predici bazate pe Decalog - clasa a XI-a

Meditaţii online la limba română # Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română # Integrame online # Jocuri lingvistice şi literare # Spânzurătoarea

Clasa a XI-a, manualul editurii ART, coord. Mircea Martin
Ex.6/pag. 53
Deliberați asupra actualității / inactualității unei predici bazate pe Decalog, mai ales dacă auditoriul s-ar compune din tineri de vârsta voastră.

O predică este o cuvântare (o ”didahie”, cum ar spune Antim) rostită de un cleric în biserică, în care se explică și se comentează un text biblic și se dau credincioșilor îndrumări morale. Decalogul cuprinde cele zece porunci religioase și morale din Vechiul Testament, revelate de Dumnezeu lui Moise, pe muntele Sinai. Se pune întrebarea dacă o predică bazată pe Decalog ar fi sau nu actuală, mai ales dacă auditoriul s-ar compune din tineri de 16-18 ani. Ce înseamnă să fie actuală? Înseamnă să aibă importanță pentru vremurile de acum, să fie la ordinea zilei. 
În opinia mea, o predică bazată pe Decalog este de foarte mare actualitate, în sensul că tinerii de azi au mare nevoie de ea. De ce spun asta? 
În primul rând, pentru că valorile morale exprimate în Decalog nu și-au pierdut actualitatea pentru societatea de azi. Să nu ucizi, să nu furi, să-ți cinstești părinții, să nu mărturisești strâmb etc. rămân fundamente absolut necesare ale comportamentului social modern și vor rămâne, cred eu, și în lumea de mâine. Civilizația noastră iudeo-creștină s-a creat pe temelia lor. Odată cu ele, va dispărea și ea. 
În al doilea rând, o predică bazată pe Decalog este actuală, pentru că, mi se pare mie, tinerii de azi sunt lipsiți de îndrumare. Deși educația morală și educația religioasă sunt cuprinse în programa școlară, ele se fac formal, fără să atragă elevii, fără să le meargă la suflet și să le influențeze personalitatea. Nu cred că tinerii de azi - în majoritatea lor - știu măcar ce este Decalogul sau, dacă știu, au reflectat serios asupra lui și au asimilat învățăturile de acolo. Totul pleacă de la modul în care se predau morala și religia în școală. O predică bazată pe Decalog ar fi actuală, așadar, dacă ar fi prezentată în așa fel încât să stârnească interesul și curiozitatea. Cum s-ar putea face acest lucru însă nu știu. Nici familia, nici școala, nici biserica nu par să știe, din păcate. 
Al treilea argument în favoarea predicii bazate pe Decalog derivă din starea morală a societății de azi, care, mie personal, nu-mi dă motive de mulțumire. Hoția, corupția, minciuna, înșelătoria par mai virulente ca oricând. Mass-media ne prezintă zilnic cazuri de persoane publice, aflate la vârful societății, care ajung în vizorul justiției. Vedem în jurul nostru cum comportamentele sociale se degradează. Tinerii sunt cei mai expuși, tocmai din cauza vulerabilității lor morale. Ei sunt la vârsta întrebărilor, a căutărilor, la vârsta la care au mare nevoie de modele. Ce modele le oferă societatea? Politicieni ariviști și corupți, oameni de afaceri care și-au clădit averile pe fraudă și șpagă, vedete de showbiz vulgare și imorale etc. Racilele adulților se propagă către tineri. Vedem și auzim tineri care fură, care mint, care înșală, care nu-și respectă părinții, care nu au niciun fel de valori morale. 
În concluzie, în opinia mea, o predică bazată pe Decalog, adresată tinerilor de azi este de mare actualitate, pentru că valorile morale biblice sunt însăși baza civilizației noastre, pentru că familia, școala și biserica nu par să-și îndeplinească mulțumitor rolul și pentru că tinerii înșiși sunt vulnerabili la viciile unei societăți care pare că s-a degradat din punct de vedere moral.


Planul compunerii poate fi găsit pe Blogul profesorului de limba română.

duminică, 14 iunie 2015

Caracterizarea personajului - pentru Evaluarea naţională 2015

Meditaţii online la limba română # Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română # Integrame online # Jocuri lingvistice şi literare#Spânzurătoarea



PLANUL COMPUNERIICOMPUNEREA
I. Introducere
  • prezentarea, pe scurt, a fragmentului (despre ce este vorba, moduri de expunere folosite etc.)
În fragmentul dat, Ioan Slavici ne înfăţişează un tânăr ţăran, pe nume Duţu, care muncea toată ziua pentru a-şi ţine familia. Puternic şi harnic, el reuşea să asigure soţiei sale şi celor doi copii un trai îndestulat, ba mai şi punea bani deoparte să-şi poată cumpăra o pereche de boi.
II. Cuprins
  • felul personajului (principal, secundar etc.);
  • tipul / tipurile de caracterizare folosite de autor pentru conturarea portretului personajului (un singur enunţ general);
  • caracterizarea personajului:
    • trăsătura 1:
      • denumirea trăsăturii;
      • ilustrarea, argumentarea trăsăturii (de unde reiese);
      • tipul de caracterizare folosit şi mijlocul de caracterizare;
    • trăsătura 2:
      • denumirea trăsăturii;
      • ilustrarea, argumentarea trăsăturii (de unde reiese);
      • tipul de caracterizare folosit şi mijlocul de caracterizare;
    • trăsătura 3: .........................

Aşadar, Duţu este personajul principal al fragmentului. Pentru realizarea portretului său, autorul foloseşte atât caracterizarea directă, cât şi pe cea indirectă. Prin caracterizare directă, făcută de către narator, aflăm că Duţu era "băiat deştept, gureş şi curăţel", că învăţase ceva carte în armată ("vreo trei buchi") şi că era foarte mândru, nesuportând ca cineva "să-l atingă la sărăcia lui". Caracterizarea indirectă este folosită de autor la începutul fragmentului, când, din faptele personajului, se desprind hărnicia acestuia şi devotamentul său faţă de familie. Duţu pleca de acasă cu noaptea în cap, muncea ziua întreagă şi se întorcea acasă pe întuneric, neavând timp nici să mănânce, nici să doarmă. Cu atât mai mult se bucura însă când, duminicile şi în zilele de sărbătoare, putea să meargă cu familia lui la horă.
III. Încheiere
  • concluzii: rezumatul cuprinsului
În concluzie, folosind ambele tipuri de caracterizare, Ioan Slavici conturează în acest fragment portretul unui tânăr ţăran, puternic, harnic şi demn.

marți, 3 februarie 2015

Apartenenţa unei poezii la simbolism

Meditaţii online la limba română # Analize gramaticale online # Teste pentru admitere # Forumul orei de limba română # Integrame online # Jocuri lingvistice şi literare#Spânzurătoarea



Motivează apartenenţa poeziei următoare la simbolism.

Sunt solitarul pustiilor pieţe
Cu tristele becuri cu pală lumină –
Când sună arama în noaptea deplină,
Sunt solitarul pustiilor pieţe.

Tovarăş mi-i râsul hidos, şi cu umbra
Ce sperie câinii pribegi prin canale;
Sub tristele becuri cu razele pale,
Tovarăş mi-i râsul hidos, şi cu umbra.

Sunt solitarul pustiilor pieţe
Cu jocuri de umbră ce dau nebunie;
Pălind în tăcere şi-n paralizie, –
Sunt solitarul pustiilor pieţe...
(George Bacovia, Pălind)

* hidos, hidoasă, adj. – foarte urât, dezgustător, înfiorător la vedere



Simbolismul este un curent artistic şi literar apărut în Franţa în a doua jumătate a secolului al XIX-lea ca reacţie la retorismul romantismului  şi la impersonalitatea parnasianismului. Poeţii simbolişti cultivă o subiectivitate acută, marcată de  stări sufleteşti vagi, obscure, imprecise,  prin folosirea, ca mijloace expresive, a  sugestiei , a simbolului şi a corespondenţelor. Ei aduc spaţiul citadin în imaginarul poetic şi cer ca poezia să fie muzică înainte de orice. Cel mai important reprezentant al simbolismului în literatura română este George Bacovia.
Poezia "Pălind" are toate caracteristicile unei poezii simboliste.
În primul rând, ea este expresia unei intense subiectivităţi, explicit prezente în text prin mărcile lexico-gramaticale ale eului liric: verbul la persoana I "sunt" (4 apariţii în text) şi pronumele personal de persoana I "mi" (2 apariţii în text). Aşadar, din cele 12 versuri ale poeziei, 6 ( jumătate)  vorbesc direct despre eul liric.
În al doilea rând, poezia este simbolistă prin exprimarea unor stări sufleteşti  vagi, obscure, amestec de tristeţe, melancolie şi deprimare. Eul liric rătăceşte solitar prin oraşul pustiu, sub  apăsarea singurătăţii , a lipsei de comunicare cu semenii săi şi a presentimentului  morţii.
A treia trăsătură simbolistă a poeziei este folosirea simbolului pentru exprimarea trăirilor interioare. Oraşul pustiu  este un simbol al deşertului interior, sufletesc. Becurile cu lumină pală sunt simboluri pentru lipsa de forţă vitală a eului liric.
În al patrulea rând, poezia aparţine simbolismului prin folosirea sugestiei. Stările nu sunt numite, poetul refuză discursivitatea, preferând să comunice indirect, aluziv, prin asociaţii de idei. Astfel, nicăieri, pe parcursul poeziei nu se vorbeşte deschis - chiar şi metaforic - despre o suferinţă sufletească a eului liric. Autorul se mulţumeşte să descrie un decor dezolant, pustiu, plasat paradoxal în mijlocul a ceea ce ar trebui să fie locul de întâlnire al oamenilor: piaţa unui oraş. Lipsa oamenilor, lumina slabă a becurilor, câinii, canalele,  toate acestea însă creează un univers alienant care  vorbeşte indirect  despre chinul unui om singur, sufocat de lipsa comunicării cu ceilalţi semeni ai săi. "Râsul hidos" care îl însoţeşte pe eul liric  - şi despre care nu ştim al cui este - şi "jocurile de umbre ce dau nebunie" sunt sugestii ale unei apropiate rătăciri mentale.
În sfârşit, dezideratul simbolist al muzicalităţii este atins de Bacovia prin folosirea refrenului "Sunt solitarul pustiilor pieţe", reluat de trei ori, prin repetiţia laitmotivului "umbra" - simbol al solitudinii - şi a adjectivului "pal" (sugestie a  extincţiei treptate), care apare de două ori ca atare şi o dată în rădăcina verbului "pălind".

Bacalaureat la limba şi literatura română: George Bacovia - "Pălind"

Bacalaureat la limba şi literatura română: George Bacovia - "Pălind": Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la textul de mai jos: Sunt solitarul pustiilo...